Normele europene si conditiile impuse de Guvern par sa duca la decaderea scolii. Profesorii de la UNATC cred insa ca talentul conteaza mai mult decit scoala.
„Generatia de aur“ a teatrului autohton devine un mit, cred unii regizori si actori, pentru ca, lasind deoparte exceptii notabile, cei care ies acum de pe bancile facultatilor de teatru nu promit sa dea rezultatele inaintasilor. Oamenii de teatru care au raspuns la ancheta „Cotidianului“ sint de parere ca situatia are mai multe explicatii, insa invatamintul superior tot mai inadecvat atirna cel mai greu, se pare.
Prea multi studenti la UNATC
George Ivascu, director al Teatrului Metropolis, deplinge faptul ca cei iesiti de pe bancile facultatilor nu stapinesc tehnici de emisie vocala adecvate, astfel ca, de multe ori, spectatorii din spatele salii nu aud ce spun actorii. Pentru acest lucru, crede George Ivascu, responsabili nu sint actorii tineri, ci institutia care i-a format, in general UNATC, unde orele de emisie vocala au fost reduse sau chiar suprimate. Cel mai grav fapt este insa, a mai explicat George Ivascu, nu „calitatea studentilor de actorie de la UNATC, ci cantitatea lor. Intr-un an sint, numai la sectia de actorie, saizeci de studenti, ceea ce este enorm, pentru ca nu mai exista ore in care profesorul sa lucreze cu un singur student“.
Talentul nu tine locul scolii
Actorul Cristian Iacob, care lucreaza alaturi de tineri absolventi sau inca studenti ai sectiei de actorie de la UNATC, remarca exact acelasi lucru: „Sint prea multi studenti intr-un an, iar profesorul trebuie sa lucreze separat cu histrionismul unui tinar, cu inhibitia altuia, insa o face, nevoit de politica facultatii, ca si cind ar fi cu totii identici, ca niste formule de chimie. Nu exista numai talentul si vointa studentului, asa cum nu cred deloc ca un tinar imbecil sau imbecilizat de un sistem
poate fi scuzat in numele talentului sau“.
Viciile scolii de actorie
Actrita Antoaneta Cojocaru, care a absolvit UNATC in 2002, considera ca face parte din „ultimele generatii care au mai prins scoala la modul serios“. Nivelul studentilor de la UNATC a scazut, este de parere actrita, pentru ca numarul studentilor dintr-un an este mult prea mare, ca „numerosi profesori nu au facut teatru niciodata“, dar si din motive care ii privesc doar pe studenti, la modul individual: lipsa de seriozitate, vedetismul prematur, stirnit de faptul ca sint distribuiti in telenovele sau spoturi de publicitate
, si chiulul de la facultate.
Cam aceeasi viziune asupra UNATC o are si actorul Marius Manole, care adauga faptul ca inflatia de actori tineri are si alte cauze: numarul mare de facultati de actorie din tara.
Prea multe „scoli fara traditie”
Pus in fata acestor probleme, pe care le remarca si Marius Vizante, si Dan Puric, rectorul UNATC, Florin Zamfirescu, recunoaste ca, intr-adevar, unii dintre profesori nu au lucrat niciodata intr-un teatru, pentru ca „este greu sa mentii activitatea scenica si cea pedagogica“, dar acest lucru urmeaza politica americana de actorie.
In ceea ce priveste numarul prea mare de studenti de la sectia actorie, rectorul ne-a declarat ca problema nu este ce se petrece la UNATC, ci explozia de universitati de actorie din toata tara, adica „scolile fara traditie“.
Specializarea in actorie, abia la master
Numarul de candidati de la sectia de actorie de la UNATC a ramas constant, adica in jur de doua sute, chiar daca numarul de locuri a crescut pina la saizeci. Chiar daca studentii nu mai au module individuale, acestea se regasesc, totusi, in programa cursurilor masterale. Conducerea UNATC a decis ca, pe parcursul celor trei ani de facultate, cit mai multi studenti sa invete lucruri generale despre actorie, urmind ca, in timpul
masteratului, cei mai talentati dintre ei sa beneficieze de cursuri ultraspecializate.
„Regulile vin de la Bruxelles”
De ce nu se aplica aceasta metoda pe perioada studentiei pentru ca tinerii sa fie instruiti intensiv chiar din primii ani? Pentru ca Ministerul Educatiei impune un anumit numar de studenti, explica Florin Zamfirescu. Gelu Colgeac, decanul Facultatii de Teatru de la UNATC, ne-a declarat ca, de fapt, astazi, in invatamint, „regulile vin de la Bruxelles“, iar noul sistem adoptat de UNATC imita modelul european. Profesorii de la UNATC incearca, totusi, sa imbunatateasca situatia studentilor mai talentati si mai sirguinciosi prin ore suplimentare, nenumarate, explica profesorul universitar Doru Ana. Insa aici intervine o alta problema: lipsa spatiului pentru repetitii, problema pe care o recunoaste si Gelu Colceag. Insa profesorii de la UNATC cred ca, dincolo de toate inconvenientele de metoda, talentul studentului ar trebui sa supravietuiasca oricum.
Bugetul depinde de numarul de studenti
Miron Dumitru, secretar de stat pentru invatamint superior si integrare europeana, ne-a explicat ca la originea acestui cerc vicios sta, de fapt, o alta problema: „Ministerul nu impune nimic, el respecta autonomia senatului universitar. De fapt, s-a schimbat altceva: fondurile alocate UNATC sint direct proportionale cu cifra de scolarizare. Coeficientul de finantare este, la facultatile de arta, de noua ori mai mare decit la o facultate obisnuita. Acest coeficient se tripleaza pentru masteranzii de la arte si creste exponential si pentru doctorat. Se ajunge astfel ca, pentru un doctorand, in bugetul UNATC, sa intre un miliard de lei vechi“.
Mai putini studenti = mai putini profesori
Pentru facultatile de arte insa, se aplica un alt regulament, mult mai flexibil: senatul facultatii poate veni oricind cu contestari, cu conditia ca ele sa fie bine argumentate. Insa conducerea UNATC nu a recurs niciodata la acest lucru.
Gelu Colceag arata ca, de fapt, ei sint constrinsi indirect sa pastreze acest numar ridicat de studenti prin coeficientul de finantare variabil, direct proportional cu numarul de studenti. El mai arata ca, daca s-ar micsora numarul de studenti, unii profesori ar trebui concediati, din lipsa de bani pentru salarii.
