La cateva minute dupa ce am intrat in Club A, marti seara, la lecturile de poezie, amicul pe care il carasem cu mine imi zice: "Astia nu stiu sa citeasca. Parca nu ei au scris textele
alea". Si, nu stiu de ce, avea dreptate. Sa fie de vina spatiul? Sonorizarea? Emotiile poetilor citindu-si propriile texte? Sau faptul ca nu-si puneau deloc problema prezentarii publice? E drept, amicul meu asistase la lecturi prin alte tari europene. "Acolo oamenii platesc pentru asta", imi zice el si pleaca dupa 10 minute, plictisit. Actiunea se petrecea in a doua zi a festivalului "Primavara poetilor" de la Bucuresti.
Initiat in Franta in 1999, "Le Printemps des Poetes" este o asociatie cu sediul la Paris, constituita sub forma unui centru de resurse documentare pentru poezie. In acelasi timp
, ea coordoneaz pe plan national si international desfasurarea saptamanii poeziei, "Primavara Poetilor", care are loc in luna martie, in fiecare an, in Franta, dar si in alte peste cincizeci de tari. In Romania, festivalul a ajuns, in acest an, la a treia editie. Peste 300 de scriitori si oameni de cultura figureaza in programul din 2007 al manifestarii. Festivalul cuprinde un mare numar de lecturi, lansari de carte, dezbateri, mese
rotunde, spectacole de muzica si poezie. Dar poate cel mai interesant lucru din program sunt lecturile din licee. In plus
, festivalul are loc simultan in 55 de orase din tara.
Si atunci, de ce, acum, la a treia editie, dupa ce in 2006, conform programului afisat pe site-ul manifestarii, au participat peste 250 de scriitori romani, manifestarea este practic anonima?
Ieri, cand am intrat in Liceul Sf. Sava, unde urma sa aiba lecturi cinci poeti, portarul habar nu avea incotro sa ma indrume sau ca are loc vreo manifestare culturala acolo. Din cei cinci poeti care urmau sa vina nu au aparut decat patru. Cel care urma sa modereze discutia de dupa lectura nu a venit nici el. Si nimanui nu i s-a parut ciudat ca doi oameni trecuti in program nu sunt acolo. Nici elevii, nici profesorii nu stiau pe cine sau la ce sa se astepte. Si nu cred ca e vina elevilor ca nu stiu cine sunt Teodor Duna, Catalina George, Ovia Herbert sau Dan Sociu, ca doar nu sunt niste nume toata ziua vehiculate. De Sociu probabil vor auzi anul viitor, cand va intra intr-unul din manualele alternative de literatura romana pentru clasa a XII-a. Fara niciun fel de prezentare (un profesor care stia ca acest festival se desfasoara in mai multe licee le-a citit odata numele celor prezenti), poetii s-au apucat sa citeasca. Elevii, unii adusi de profesori, altii veniti de bunavoie au ascultat. Unii s-au uitat pe o revista pentru femei, altii pe foile cu poeme care au circulat prin sala. Unii pe amandoua. Unii i-au filmat pe poeti cu aparatul foto sau cu telefonul mobil
. Sociu a avut succes cu o anecdota despre ce visase cu o noapte inainte: un vis in care era disperat ca era din nou la liceu si ca trebuia sa dea examen de bacalaureat. Cert este ca elevii au ascultat. Fara sa fie pusi de profesori, elevii au fost interesati de ce fiecare din cei prezenti scriu doar despre angoasele citadine sau de ce sunt atat de pesimisti? "Pareti tristi, poate publicul vrea si altceva", le-a sugerat o eleva. Cert este ca nici unul din elevii prezenti ieri la lectura, interesat sau nu de fenomen, nu a avut cum sa afle cine sunt cei care au citit pentru ei. Si nici nu ar avea cum sa caute, pentru ca numele lor au fost rostite o singura data.
Marti seara la Club A dupa lecturi si o dezbatere a urmat un concert. Vlaicu Golcea si poetul Mihnea Blidariu, care au facut un "performance poetique", au avut mare succes. Daca si ceilalti scriitori si mai ales, organizatorii ar intelege ca prezentarea, spectacolul sunt la fel de importante ca textele literare, poate ca si intregul festival ar fi un succes.
