Nicolae Manolescu si-a adus sotia, fetita si catelul in capitala franceza.
A devenit ambasador al Romaniei la UNESCO, la sfarsitul anului trecut, chiar de ziua lui de nastere, pe 27 noiembrie, cand a implinit 67 de ani. Si-a lasat paltonul si manusile la Bucuresti. Iarna nu se numara printre anotimpurile Parisului. In bagaje, Nicolae Manolescu a pus carti. Ca sa continue "Istoria critica a literaturii romane".
Altfel, nu regreta nimic, incearca putine nostalgii dupa cateva saptamani. Poate numai dorul dupa Ramnicu-Valcea, unde s-a nascut, sau dupa Sibiu, unde a facut scoala. Jubileaza ca a lasat in urma traficul din Bucuresti. Ana, fetita de 4 ani si jumatate, si Ioana, sotia lui, sunt si ele la Paris. Singura grija: mama, care a implinit 97 de ani si a ramas in Romania.
Intre fetita, caine si pian
Apartamentul din arondismentul al optulea, pe strada Miromenil, unde locuieste familia Manolescu, e de-o generozitate burgheza. Se afla la trei pasi de bulevardul Champs-Elysees si duce, coborand spre Sena, direct la Palatul Elysee, resedinta presedintelui Chirac.
De-a lungul strazii, cladirile haussmanniene, tipic pariziene, par felii de tort, taiate din scurt, fara mila, la intersectii. "Duminica, strada e nesuferita", marturiseste Nicolae Manolescu. E inchis tot, inclusiv braseriile, restaurantele, magazinele. Doar un arab tine o pravalie deschisa."
Apartamentul lor e demn de toate privelistile care se deschid la ferestre: aproape circular, imbratiseaza felii din Paris spre orice punct cardinal te-ai uita. 250 de metri patrati: un salon care respira larg, camere si bai nenumarate, scara interioara care duce spre "cupola".
Salonul moduleaza volumele: pianul, singur, intr-o parte, isi arata eleganta; canapele albe langa semineu; sub scara, coltul "media" cu televizor si calculator, canapea de lucru sau odihna.
Maia face parte din familie
Atata spatiu deschis o face pe Maia fericita. E labradorul adus din Romania. La Paris, cainii se tin totdeauna in lesa. "O ducem in bois", precizeaza Ana. Cel mai apropiat loc unde cainele fetitei are voie sa alerge in voie e Padurea Boulogne, in vestul metropolei.
Pe Maia au adus-o cu masina din Romania, o aventura chinuitoare de trei zile. Mos Craciun i-a ajuns din urma in Germania, imi povesteste Ana, multumita. "Inca n-am apucat sa ne bucuram de faptul ca ne-am instalat la Paris. Au fost multe de organizat". explica Ioana, sotia ambasadorului, ea insasi diplomat. Iar cei de acasa ii invidiaza deja.
N-a avut cand sa-i intre Parisul sub piele, dar Ioana asteapta aceasta clipa cu entuziasm si un singur regret: prietenii ei au ramas in Romania. O sa-si faca sigur altii, mai ales ca s-a inscris la cursuri de limba franceza la Primaria Parisului. Nicolae Manolescu completeaza: "Limba ei materna e germana. Stie si daneza..." Ioana confirma, cu o mandrie care-i pune un zambet pe buze. A invatat-o la terminarea liceului cand s-a dus special in Danemarca un an pentru asta.
In cupola spre care duce scara interioara a fost amenajat "turnul de fildes" al criticului. Birou generos, modern, o biblioteca circulara, cu rafturi neverosimil de goale. Doar cate carti au incaput in masina, dintre cele necesare capitolului in lucru din "Istoria critica a literaturii romane". Tocmai l-a terminat pe Eliade si s-a apucat de Cioran. Cu cerul Parisului lor foarte aproape, la o bolta distanta.
O VIATA
DE PAPUSA
Ana are o traista " la "Romania... Literara"
In camera Anei, papusile Barbie stau aliniate ca spectatorii intr-o sala de teatru. Fetita nu le deranjeaza, imi arata mai curand laptopul de jucarie pe care il scoate dintr-o traista, si ea importanta: "Am adus-o de la Romania..." Se gandeste putin si adauga: "...Literara". Mama, Ioana, se intreaba cat de repede va invata cea mica sa vorbeasca frantuzeste, mai ales ca merge deja la "école maternelle".
Ana imi arata pe fereastra din spatele pianului o silueta luminoasa, peste Paris. Alaturi, pe o comoda, e o icoana. Copila imi arata pe geam sclipirile Turnului Eiffel si ma intreaba cate lifturi are. N-a fost pana acolo. Parisul e mai frumos cand e cald, primavara. Din varful Turnului Eiffel se vede, oare, Romania?
NOAPTEA INTEGRARII
Sarbatori cu "foie gras"
Revelionul "integrarii" l-au petrecut pe Champs-Elysees, in baia de multime si de artificii. Mai curand cu "foie gras" decat cu sarmale, care au devenit, chiar si la Bucuresti, crede Ioana, "o mancare exotica". Cuplul se insufleteste brusc cand vine vorba de reactiile francezilor la momentul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
La receptia de inceput de an data pentru diplomati, Bertrand Delanoe, primarul Parisului, l-a strans in brate, cu caldura, isi aminteste razand proaspatul ambasador. Si, deodata, realizeaza, impreuna cu Ioana, ca preluarea, pentru patru ani, a delegatiei permanente a Romaniei la UNESCO li se intampla exact in acest moment unic.
