Alexandru Ghildus, sculptorul tepei din Piata Palatului, s-a facut gestionar al drepturilor de autor pentru toti artistii plastici.
Creatorii din domeniul artelor vizuale sint reprezentati la ora actuala de o asociatie care le colecteaza o mare parte din drepturile de autor - iar aceasta, indiferent daca ei si-au dat sau nu un acord in acest sens. Si uneori, chiar fara sa stie. Asociatia, pe nume Visarta, il are ca presedinte pe Alexandru Ghildus si este colectorul unic al mai multor drepturi recunoscute artistilor de Legea drepturilor de autor. Sumele trebuie sa ajunga, in final, la plasticieni, insa pina acolo se pare ca este cale lunga, iar, pe drum, Visarta opreste un comision care se poate ridica la 30%.
Ce este dreptul de suita
Desi Legea drepturilor de autor este in vigoare din 1996, aplicarea ei a fost, pina acum, departe de a fi una riguroasa, iar domeniul artelor plastice nu a facut exceptie. Ca si in cazul operelor scrise, multe dintre sumele la care, in teorie, autorii de productii vizuale erau indrituiti de mai bine de zece ani nu au ajuns, in realitate, la cei care trebuiau sa le incaseze, in parte pentru ca, fiind abia la inceput, piata de arta nu este nici acum foarte bine organizata si in parte pentru ca metodologiile de colectare si de distribuire a drepturilor au fost elaborate numai acum doi-trei ani. Astfel, de exemplu, dupa ce si-a instrainat o opera, fiecare artist vizual este indreptatit la cinci procente din pretul cu care aceasta se revinde, ori de cite ori o asemenea tranzactie are loc si indiferent daca revinzarea are loc in tara sau in strainatate. Este ceea ce se cheama „dreptul de suita“, stipulat clar de legea din 1996, dar necunoscut nici astazi de multi plasticieni.
Necolectat sau virat direct
In afara de dimensiunea pecuniara, dreptul de suita, care este o achizitie relativ recenta a legislatiei internationale in domeniu, are si o dimensiune care tine de dreptul la informatie: galeriile sau casele de licitatie au obligatia sa-i comunice de fiecare data artistului unde se afla operele sale care au facut obiectul tranzactiilor. Pina la sfirsitul anilor ’90, multe drepturi, printre care si acesta, nu au fost colectate decit sporadic, pentru ca de colectarea lor se ocupa, potrivit legii, societatile de gestiune colectiva a drepturilor de autor. Or, asemenea societati au ajuns sa se constituie juridic abia in jurul anului 2000 si au inceput sa colecteze efectiv sumele tocmai in 2005, dupa cum ne-a declarat Eugen Vasiliu, director general adjunct al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA). Cu toate acestea, unele galerii au virat direct artistilor dreptul de suita. Dan Popescu, galerist la H’Art, ne-a declarat, de exemplu, ca asa a procedat pina acum.
Visarta te reprezinta, vrei, nu vrei
In acest context, se constituie in anul 2000 si asociatia Visarta, „unul dintre ultimele organisme de gestiune colectiva formate“, asa cum spune Vasiliu. In principiu, legea prevede posibilitatea ca in fiecare domeniu sa existe mai mult de un astfel de organism, insa colectarea sumelor datorate de „utilizatorii“ operelor se face de catre o singura asociatie de acest gen, desemnata de ORDA „pe criteriul reprezentativitatii“.
Organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor isi reprezinta, bineinteles, numai propriii membri, insa, daca un artist nu este afiliat nici unei astfel de structuri (si foarte multi nu numai ca nu sint, dar ii ignora, pur si simplu, existenta), atunci aceeasi lege din 1996 il obliga sa se adreseze ei pentru a intra in posesia sumelor cuvenite. Pe de alta parte, cu toate ca, in teorie, organismele de gestiune colectiva sint asociatii nepatrimoniale, adica nu urmaresc obtinerea unui profit, ele sint indreptatite sa le opreasca artistilor (membri sau nemembri) un comision variabil care trebuie sa acopere cheltuielile cu colectarea sumelor si alte cheltuieli conexe.
Comision de 30%
Asa se face ca Visarta dlui Ghildus, in calitate de gestionar unic al drepturilor de autor, a trimis la sfirsitul anului trecut si la inceputul anului acesta sfoara in tara, la toate galeriile si casele de licitatie, anuntindu-le ca, de acum incolo, au obligatia sa-i vireze o parte din pretul obtinut din revinzarea lucrarilor tuturor artistilor din portofoliu: dreptul de suita. Ulterior, asociatia urmeaza sa repartizeze banii catre titularii dreptului de autor, nu inainte de a-si „retine din sumele brute colectate un comision de 30% destinat cheltuielilor de functionare“, asa cum se explica in statutul Visarta.
Statutul de colector unic al dreptului de suita a fost obtinut de asociatia lui Ghildus in iulie anul trecut, printr-o decizie a ORDA, in care directorul general adjunct Eugen Vasiliu ii recunoaste aceasta calitate, in urma unui protocol de negociere incheiat de Visarta - ca reprezentant al artistilor - cu trei societati comerciale care ar reprezenta vinzatorii si intermediarii in vinzarea operelor de arta. Aceste societati au fost Alis SRL, MVM Servconsimprod SRL si - cu voia dumneavoastra - Monavissa SRL, casa de licitatie al carei administrator este nimeni altul decit dl Ghildus.
Bani de la artistii fara mostenitori
Conform declaratiilor lui Dan Popescu, „cei din businessul de arta contemporana nu au fost informati despre aceasta negociere“, la care, potrivit legii, ar fi trebuit sa participe reprezentanti ai tuturor partilor interesate, desemnati de catre ORDA. „Nu vad de ce ar trebui sa le transfer lor banii si informatiile despre ce vind eu, din moment ce eu ma achit direct de aceasta obligatie fata de artisti“, a mai spus galeristul de la H’Art.
Principala sursa din care asociatia lui Ghildus colecteaza dreptul de suita sint, sigur, nu galeriile de arta, ci casele de licitatie unde se vind lucrari ale artistilor mai vechi. Tranzactiile cu aceste opere sint supuse aceluiasi regim, insa legea prevede ca, in cazul in care nu exista mostenitori, sumele colectate revin membrilor organismului de gestiune colectiva. Astfel ca dl Ghildus si colegii sai par deja bine pozitionati daca vor reusi, intr-adevar, sa colecteze sumele respective. „Nu am cum sa verific amanuntele legate de comisionul pe care il retine Visarta“, ne-a declarat, in replica, Alexandru Ghildus, care a explicat ca organisme de gestionare a drepturilor de autor exista peste tot in lume si ca, in calitate de artist, nu poate da mai multe detalii.
* Visarta in citeva cifre
In anul 2005, asociatia Visarta a colectat, in numele artistilor, drepturi in valoare totala de 140.356 de lei, conform ultimei dari de seama publicate pe propriul site de pe Internet. Pina la mijlocul anului trecut, fusesera platiti efectiv catre artisti numai 23.783 de lei. In schimb, cheltuielile de administrare
au fost, in 2005, de 75.859 de lei.
