La 7 martie, un bărbat de 78 de ani din Soroca a ajuns în stare gravă la spital după ce a dormit mai bine de două nopţi pe o bancă din Gara de Nord a capitalei. Alungat din propria casă, Nichita Jitaru, a venit la Chişinău „în căutarea dreptăţii”.
Moş Nichita Jitaru s-a născut în Vădeni, r-l Soroca. În tinereţe a avut o situaţie financiară bună, lucrând timp
de 15 ani ca brigadier la un şantier din localitate. După ce s-a căsătorit, a primit o casă departamentală în Soroca, unde s-a mutat împreună cu familia. Fiul său şi-a făcut serviciul
militar în Afganistan, de unde nu s-a mai întors. „Câţiva ani mai târziu a murit şi soţia şi am rămas singur pe lume”, povesteşte moş Nichita cu durere. Una dintre cele două surori ale bătrânului a plecat peste hotare, iar a doua a murit acum un an. Astfel, singura alinare îi era casa plină de amintiri. Săptămâna trecută însă a rămas şi fără ea. „Am venit de la un prieten şi, când să intru în casă, lăcata era schimbată”, povesteşte moşul. Casa lui Nichita Jitaru era departamentală, de aceea el era obligat să plătească 78 de lei pe lună pentru chirie, bani pe care nu-i avea. „Nu am plătit cinci luni pentru locuinţă şi mi-au luat-o, acum am rămas pe drumuri… ca un boschetar”…
Ajuns în pragul disperării, într-o dimineaţă, moş Nichita a hotărât să vină la Chişinău „în căutarea dreptăţii”. Şi-a făcut bagajul, a împrumutat nişte bani de la vecini şi a luat autobuzul spre Chişinău. A coborât la Gara de Nord din capitală şi, de emoţii şi de foame, a leşinat pe peron.
„Când mi-am venit în fire era noapte şi eram culcat pe o bancă din gară”, povesteşte moş Nichita. Neştiind încotro s-o apuce, bătrânul şi-a petrecut alte două nopţi pe aceeaşi bancă, până când a fost observat de poliţie. Aceştia au chemat ambulanţa şi bătrânul, fiind într-o stare gravă, a fost internat în Secţia terapie intensivă de la Spitalul „Arhanghelul Mihail” din Chişinău. Potrivit medicilor
, Nichita Jitaru are pneumonie acută, care-i poate fi fatală. Dacă va supravieţui, moş Nichita zice că n-o să-şi mai caute dreptatea, ci speră doar să i se ofere un loc la un azil de bătrâni. „Nu vreau să mor pe stradă ca un boschetar”. Se vrea în Rai. Dar nu în “raiul” lui Voronin…
